marți, 11 decembrie 2012

Dezlănțuire

Stăteam şi mă uitam pe fereastră azi, pe o fereastră ce îmi aminteşte de fereastra aia, ştii tu.
Obişnuiam să râdem la fereastră, să ne luăm de oricine cunoaştem care trece pe lângă ea, obişnuiam să râdem de rujatele mai mici din şcoala noastră, să facem glume pe seama hainelor lor roz şi pufoase, să râdem de orice atitudine întrecea normalul şi să glumim şi pe seama noastră uneori. Toate la acea fereastră. Iubeam acea fereastră, acel loc, acel spaţiu şi mai ales oamenii ce treceau pe langă el. ( . . . )

Acum am altă fereastră, un alt loc, un alt spațiu și nicio persoană care să mă însoțească în gândurile mele simple pe care le am zilnic.
Aici e frig mereu, chiar și când razele soarelui ating geamul, nu îmi place aici; căci aici văd doar tristețe, snobism, răutate, bârfe și multe alte lucruri pe care nu aș fi vrut să le văd niciodată. De când stau aici am descoperit că oamenii au nevoie în permanență să li se spună cuvintele ”te iubesc” doar de dragul de a forma o legătură, nu le pasă dacă este falsă sau adevărată atâta timp cât există.
Am mai aflat și că atunci când ei trec pe lângă tine, nu au curajul să te privească în ochi, dar nu ezită niciodată să-și deschidă gura când te întorci cu spatele. Spun întotdeauna că le pasă, dar defapt au nevoie de un nou subiect de bârfă. Eu una prefer să nu le hrănesc curiozitatea, dar fiecare face cum îl duce capul. Am învățat să mă feresc, să stau dreaptă, pe două picioare și mereu cu brațele larg deschise - nu pentru voi să veniți la mine, ci pentru mine să capăt aripi.

Aștept următoarea ninsoare ca să-mi limpezească din nou gândurile. Cea de acum a fost cam scurtă, dar a venit la momentul potrivit. Ce-i drept, aveam nevoie de aer curat.


P.S.: M-am hotărât să-mi cuceresc propriul regat.

luni, 26 noiembrie 2012

Miroase a iarnă.

Atmosfera plictisitoare, atmosfera de care toţi ne plictisim este atmosfera dinaintea crăciunului. Suntem toţi atât de nerăbdători să simţim frigul ce ne cutremură prin haine, mirosul hornurilor afumate, fulgii de nea ce ne acoperă părul şi gustul de turtă dulce caldă combinată cu vin roşu fiert. Este o minunăţie de anotimp, cel în care m-am născut, cel pe care mereu îl aştept fericită şi, indiferent de dispoziţia proastă pe care o am, mereu reuşeşte să îmi schiţeze un mic zâmbet pe buze.

Aştept cu nerăbdare vacanţa aceasta. Să stau să lenevesc toată ziua în pijamale la căldură, să citesc, să mă joc la calculator toată ziua, să desenez, să pictez, să visez, să ies afară în stratul alb de nea care de obicei îmi întrece înălţimea şoldurilor. Să simt, în sfârşit, după atâta timp, că sunt liberă. Căci aşa putem caracteriza acest anotimp, unul relaxant, frumos, senzual, rece şi liber.



joi, 15 noiembrie 2012

Glory of the Flower - William Wordsworth

 
 
What though the radiance which was once so bright 
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower;
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind;
In the primal sympathy
Which having been must ever be;
In the soothing thoughts that spring
Out of human suffering;
In the faith that looks through death,
In years that bring the philosophic mind.
 
(Glory of the Flower - 180 - William Wordsworth)
 
 
P.S.: Mi s-a părut o poezie foarte frumoasă şi m-am gândit "de ce să nu o împart şi cu voi?". :D
 

marți, 13 noiembrie 2012

Post Putred

E normal să mă uit la cer şi să văd fum deşi e soare? E normal să respir aer curat şi să tuşesc? E normal să îmi muşc limba la fiecare prostie pe care o spuneţi? E normal să-mi ardă urechile de durere la  fiecare vorbă pe care o scoateţi?

Nu înţeleg de ce sunteţi atât de maniaci. Nu înţeleg cum puteţi greşi de-atâtea ori fără să ştiţi. Nu înţeleg cum puteţi scoate nişte cuvinte atât de infecte pe gură despre ceilalţi şi încă să vă credeţi nişte persoane mai bune.
Lumea asta se duce rău de tot dracu' şi nu se va mai întoarce.

Îmi puteţi spune "da cine se crede?!", "cum îndrazneşte?" şi alte întrebari lafel de stupide, dar ştiu că eu nu am o problemă lafel de gravă ca voi. Uitaţi-vă în oglindă înainte să mai aruncaţi cu otravă pe anumite persoane cărora le purtaţi pică. Oky, vă înţeleg, şi eu am ceva cu anumite persoane, dar nu ţin să aflu tot ce se petrece cu acea persoană ca apoi să am ce să le spun tuturor celorlalţi. Îmi văd de viaţa mea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi aşa ar trebui să faceţi şi voi, pentru că la un moment dat vă veţi trezi plini de ură iar persoana pe care o tot uraţi atât de mult vă va cuprinde cu aura sa negativă. Cu alte cuvinte, nu veţi valora mai mult decât o vorba infectă de-a voastră.


P.S.: Căci nu îmi pasă dacă vă veţi da seama despre ce vorbesc, pentru că mie chiar nu îmi mai pasă de nimic. Vă puteţi juca cu vorbele cât doriţi acum.

luni, 12 noiembrie 2012

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Inspiraţional


Stau şi privesc pe pereţii roz cu picăţele albe ai camerei mele şi mă gândesc . . . defapt, mai bine spus, mă gândesc la ce să mă gândesc, pentru că nici eu nu ştiu la ce să mă mai gândesc.

Rick Genest
În ultimele zile m-am tot gândit la personalităţile care mi-au captat atenţia în ultimul timp şi mi-am dat seama că nu doar le admir, ci le şi iubesc. Acolo în adâncul inimii mele, există o urnă cu nume multe în ea. Nume ale căror posesori aş vrea să îi întâlnesc din toată inima. Oameni cu care probabil aş vrea să stau dimineaţa de vorbă la o cafea, oameni peste care aş vrea să dau pe stradă şi să-mi smulgă câte un zâmbet cu zâmbetul lor. Oameni cu care ştiu că aş putea sta închisă într-o cameră toată ziua şi nu m-aş plictisi deloc să îi ascult vorbind despre ei, tocmai pentru că aş vrea din tot sufletul să le aud vocea, să le surprind privirea, să le ascult povestea . . .

Oameni diferiţi ce mă inspiră . . . ai spune că sunt nebună, dar eu te-aş asigura că nu sunt. Vorbind la modul cel mai serios despre ei, mă reprezintă câtuşi de puţin, prin caracterul lor, prin formele lor de exprimare.
Nu-i cunosc, dar mult aş vrea. 

Andrej Pejic

Sunt mult mai mulţi pe care aş vrea să-i cunosc, de la regizori până la cântăreţi şi la oameni normali pe care, să spunem, nu ajung să îi văd chiar atât de uşor precum ar trebui.

Exeple: Tim Burton, Dirk Nowitzki, Rémi Gaillard, Adam Gontier, Xavier Samuel, Christina Ricci, Rory Culkin, Alexander Skarsgård etc. (şi mulţi, mulţi alţii) . . .

P.S.: Ştiu că am nişte vise măreţe, dar nu mă pot abţine să nu visez.
 
   

marți, 6 noiembrie 2012

Post mizer.



Cât de mizerabili pot fi oamenii. Mint, bârfesc, uită, se prefac că uită şi se prefac, se mănâncă între ei, iar într-un final tot la dispreţ ajung. Dacă nu vă suportaţi de ce tot ţineţi să amintiţi de persoana respectivă de fiecare dată când o vedeţi? Nu vă înţeleg, asta nu e ură, e invidie. Vă place să bârfiţi, sunteţi nişte maşini de bârfă puse pe 2 picioare. Urăsc că am ajuns să fac parte dintr-un astfel de colectiv; cu firea mea nepăsătoare şi spontană în acelaşi timp, sunt de cele mai multe ori tentată să bârfesc şi eu, să urăsc şi eu, să mă prefac şi eu. Eu nu sunt aşa, iar voi m-aţi deteriorat. Urăsc să urăsc. Nu-mi vine să cred cât de putredă am ajuns şi toate astea din cauza voastră. Vă mulţumesc, sincer, că mă mai învăţaţi din când în când cât de rea poate fi lumea, dar credeţi-mă, nu este necesar . . . pentru că deja ştiu!

P.S.: O zi trăită din scârbă. Mi-am irosit o zi privind cea mai greţoasă îmagine a vieţii.

duminică, 4 noiembrie 2012

10 Principii cu care eu trăiesc

1. Fără regrete!
2. Nu există oameni deştepţi sau oameni proşti, există cunoscători sau necunoscători.
3. Nu intra în lupta altcuiva, stai deoparte şi priveşte-i cum se mănâncă între ei!
4. Prietenii te slăbesc, singur eşti mai puternic.
5. Nu trăi în trecut, prezentul este mai important!
6. Când vreau să mă auziţi am să ţip.
7. Ascultă liniştea, este mai bună decât orice sunet de harpă.
8. Nu mă voi opri până ce nu voi fi mulţumită, iar dacă mă opresc înseamnă că deja sunt.
9. Trăieşte clipa ca şi cum ar fi ultima.
10. Râzi când câştigi, râzi când pierzi, râzi când cazi. Râzi pentru că ei nu s-ar aştepta la asta.



P.S.: “Sane is boring.”
― R.A. Salvatore

miercuri, 31 octombrie 2012

Acum!



Am nevoie de o pauză. Am nevoie de aer. Şi cel mai mult, am nevoie de singurătate. Mă pierd în timp şi-mi rătăcesc minutele prin locuri neimportante. Aş vrea să pot avea încă o pereche de buze care să-mi poată striga toate nemulţumirile din adâncul inimii mele pălite. Aş vrea să nu mai am urechi pentru a vă auzi minciunile, să nu mai am ochi pentru a nu vă vedea chipurile. Aş vrea să mă pot trezi din starea asta morbidă (metaforic vorbind) şi să-mi păşesc pe urme încă odată cu o melodie în căşti şi cu un zâmbet larg ce se prelinge pe obrajii mei fini, să merg pe ritmul notelor, să mă uit în jur şi să observ că tu nu eşti acolo. Asta e ceea ce aş vrea acum . . .


sâmbătă, 27 octombrie 2012

Androgynous

Androgynous

Poate că vă va bulversa, dar acesta este un gând paralel desenat de mine. Sper că îl veţi înţelege şi nu îl veţi lua în nume de rău. 




vineri, 26 octombrie 2012

Vampirii Sudului


Îmi pare rău că nu am scris mai nimic în ultima vreme, chiar nu am avut starea necesară, şi refuz complet să-mi pătez blogul doar cu posturi amare, pentru că nu de asta l-am creat.

În fine, în ultimul timp m-am cufundat adânc în volumele "Vampirii Sudului" [True Blood] pentru a mai scăpa puţin de lumea asta mizerabilă în care ne facem noi, oamenii, veacul. Şi mi-a reuşit şi - cu toate că am ceva dubii - pot spune cu mâna pe inimă că nu am remuşcări, cartea este foarte bună, interesantă şi foarte bine scrisă; iar când o citesc chiar simt că fac parte din cetăţenii micului orăşel, Bon Temps.

Pot spune chiar că preţuiesc foarte mult aceste cărţi şi nu mă voi lăsa până ce nu le voi devora complet. Asemenea rânduri perverse, asemenea personaje bine conturate şi senzuale, vă pot garanta că nu am mai întâlnit în nicio carte sau film.

Această serie este, cu siguranţă, printre preferatele mele.






marți, 23 octombrie 2012

Am acel chef . . .

Acel chef. Am acel chef. Acel chef care vine odată la 100 de zile. Acel chef care te cuprinde şi nu-ţi mai dă drumul. E acel chef care-ţi surâde pasiunea. Acela care te provoacă să pictezi. Acela care te provoacă să scrii. Acela care te provoacă să citeşti. Acela care te provoacă să vizionezi. Acela care te provoacă să ţipi până ce-ţi ies plămânii din piept.
Îl am chiar acum şi nu ştiu ce să fac. Timpul îmi frânge şi această şansă să mă exprim. Această şansă să acţionez . . . eu o ratez. Timpul este crud. Este inamicul meu de mic copil şi nu-l pot stăpâni nici acum.

Când voi fi singură mă voi asigura că voi avea cât mai mult timp şi cât mai mult chef.




P.S.: Acum nu îl mai am. 

luni, 22 octombrie 2012

Sunt încă aici

Prima oară când te-am văzut, mi-a fost teamă să te cunosc. Prima oară când ne-am întâlnit, mi-a fost teamă să te sărut. Prima oară când te-am sărutat, mi-a fost teamă să te iubesc. Acum că te iubesc, mi-e teamă să te pierd.

Ce se întâmplă cu mine, mă pierd cu firea doar în amintiri, şi totuşi, mi-ai promis că mă vei cuceri de câte ori va trebui să mă recâştigi. Ce se întâmplă cu tine? Chiar vrei să mă pierzi atât de repede?








P.S.: Încă aştept prima zi de toamnă.

luni, 15 octombrie 2012

Filme şi iar . . . filme.


Ultimele 10 filme văzute:
What's Eating Gilbert Grape
Snow White And The Huntsman
Dark Shadows
 From Hell
Death Note: The Last Name
Death Note
Project X
Les Amours Imaginaires
Sex and Breakfast
God Bless America

10 Actori preferaţi pe moment:
Johnny Depp
Helena Bonham Carter
Christina Ricci
Jim Carrey
Robert Pattinson
Anjelica Huston
Emma Watson
Leonardo DiCaprio
Kristen Stewart
Winona Ryder

 Regizorii preferaţi:
Tim Burton
David Yates

Filmele care mă captivează de fiecare dată când mă uit la ele: 
Secret Window
Seria Harry Potter
Little Ashes
Benny And Joon
Seria Final Destination
The Libertine

Replica preferată:
“I know I can do it,” Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. “I’m sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery… even to me.” – Johnny Depp, Secret Window(2004)

vineri, 12 octombrie 2012

Cei buni şi cei răi

Fiecare persoană are 2 părţi, una bună şi una rea. Iar dacă vei cunoaşte o persoană nouă va depinde de tine care parte i-o vei cunoaşte prima, sau cel mai bine. Iar dacă o vei cunoaşte pe cea bună va trebui să nu îţi doreşti să i-o cunoşti şi pe cea rea. Crede-mă, va durea. Iar de i-o cunoşti pe cea rea, nu înseamnă că şi ceilalţi o vor cunoaşte tot pe aceea. Partea cea rea o vezi doar tu, nimeni altcineva.

Depinde de tine să îi găseşti partea cea bună, iar atunci când o găseşti nu o păta de vorbe rele căci nu vei face decât să i-o pătezi şi pe cea bună, şi crede-mă, nu meriă.
Iar partea rea, atât de mânioasă, atât de rece şi de falsă cum e ea, atât de neînţeleasă tu trebuie să o accepţi. Căci dacă ţii cu adevărat la o persoană trebuie să îi iubeşti şi partea cea rea, numai aşa poţi defini cu adevărat iubirea.


BASTILLE - BAD BLOOD


miercuri, 3 octombrie 2012

Full Of Nostalgia

De ce acest vis? Oare ce semnificaţie are acum după ce totul s-a terminat? Iar ce e mai bizar e că nici măcar nu a început ca să se poată termina . . totul a fost doar în mintea mea. De ce încă îmi mai pasă?

Oare chiar nu mi-am schimbat deloc gândirea de copil mic? Nu pot merge pe toate străzile şi să mă îndrăgostesc de toţi oamenii care îmi ies în cale, asta e sigur. Dar pe tine nu te-am uitat şi mă tot întreb de ce?
De ce să mă mint că îmi e bine acum, când nu îmi este?

Atâtea întrebări şi nici măcar o persoană care să îmi poată răspunde la ele . . .


P.S.: Mai ştii zgarda de care tot râdeai?
Încă o mai port.


Full Of Nostalgia

marți, 2 octombrie 2012

De ce?!


De ce aceleaşi întrebări zi de zi? De ce aceleaşi întrebări tâmpite spuse fără rost? De când e păsarea asta pe voi toţi? Şi dacă aş fi tristă, ce? Toată lumea are dreptul ăsta. Şi dacă aş fi nervoasă, ce? Pot să smulg şi eu un zâmbet. Şi dacă aş fi? Nu contează! Căci nu voi mai spune nimănui, singura persoană care mă cunoaşte cel mai bine sunt eu! Cel cu care râd şi plâng mereu sunt eu! Iar când cad . . . nimeni nu ridică un pai. Căci când cad nimeni nu mă vede, iar de auzit, nici atât. Prefer să fiu singură căci cu mine îmi e cel mai bine. Prefer să cresc, decât să rămân . . . prefer să plec, decât să stau. De ce?

Pentru că acolo îmi este mai bine.


marți, 18 septembrie 2012

Ura mea e toată a ta!


Ştii, uneori mă uit la tine şi îmi vine să-ntorc capul. Alteori mă uit la tine din perspectivă şi mă întreb de ce. Iar uneori prefer să mă saluţi doar ca să te pot ignora. 
Tot ce pot spune e că nu mă pot satisface doar cu ignoranţa, câteodată îmi e mai bine să îţi râd în nas.
Mă întreb, cum ai reacţiona dacă ţi-aş spune că şi tu ai fost o glumă pentru mine? Oare ai mai zâmbi lafel, cu colţurile buzelor ridicate într-un mod senin? Oare te-ai mai simţi în stare să te ridici din pat în dimineţile târzii? Oare te vei mai uita pe fereastră cu aceleaşi gânduri mari şi pline de speranţe?
Căci dacă da, atunci renunţ. Eu nu-mi mai găsesc fericirea în chipul tău, nu-mi mai găsesc zâmbetul, ci doar tristeţea şi agonia. Pe lângă acestea, ştii ce mai simt? Scârba . . . îmi e scârbă să te mai privesc şi îmi e şi mai scârbă când mă uit la tine şi tu te uiţi la mine. 
Îmi e scârbă să fiu privită de tine.
Sper că te bucuri când te uiţi la mine, căci într-o zi, te voi vedea plângând şi eu voi fi cea care zâmbeşte.

P.S. : Te urăsc constant şi pur cu toată inima mea!





Căci a venit toamna iar posturile vor deveni mai triste . . .



luni, 17 septembrie 2012

Toamna






Ador sentimentul de toamnă. Iubesc acest anotimp pentru ploile sale, aerul rece şi pur, vântul ce întrepătrunde ferestrele casei mele şi frunzele roşii, portocalii şi galbene ce se aşează lin pe pământ ca un simplu alt covor al naturii.
Dar mai ales, iubesc acest anotimp pentru toate întâmplările de care îmi aminteşte, pentru sentimentul nostalgic ce mi-l redă ori de câte ori mă uit pe fereastră şi pentru bălţile mici şi mari în care şi acum sar fără ezitare.
Acest anotimp mă transformă. Mă mângâie pe ceafă cu vântul ei, iar când ascult în autobuz muzica ce-o ascultam toamna trecută mă cuprinde un dor ce nu îl pot exprima prin cuvinte.

P.S.: Iubesc şi respect toamna!

vineri, 14 septembrie 2012

Cele 10 defecte fatale ale mele. Ale tale care sunt?

De obicei nu îmi place să cunosc lume nouă.
Fac câte-o glumă neagră pentru fiecare situaţie.
Mint, dar mint cu neruşinare, mai ales când îmi protejez secretele sau pe ale altora.
Râd când nu trebuie şi plâng de prea puţine ori.
Pot urâ.
Visez prea mult şi uit să trăiesc.
Tac când cel mai mult ar trebui să ţip.
Nu aud decât ce vreau să aud, nu ce vrei să spui.
Prefer să îi las pe alţii să mă iubească, căci eu nu sunt capabilă.
Dezamăgesc mai  mulţi pentru a mulţumi pe mai puţini.



Vise? Am şi eu.

Mulţi se întreabă ce vor face în viitor, iar eu mă întreb deasemenea.
Ceea ce vreau sa fac şi ceea ce voi face diferă . . desigur, dar eu vreau ca de anul viitor să îmi găsesc un job de vară, pentru că voi face 16 ani în această iarnă. Iar cu banii strânşi mi-aş dori să îmi îndeplinesc unul din cele mai mari vise ale mele.
Acesta este ca la 18 ani să iau carnetul pentru motocicletă iar cu banii strânşi, şi cu banii de la locul de muncă (pentru că atunci probabil voi avea unul) să îmi pot cumpăra o motocicletă Kawasaki ZX-6R Ninja sau . . . dacă voi face ceva cu viaţa mea şi voi avea o carieră de milioane în ceva anume şi voi ajunge la o anumită avere, aş vrea să ajung la modelul incredibil de motocicletă Dodge Tomahawk (chiar dacă ăsta este un lucru aproape incredibil sau . . . eu ştiu, un vis, ar fi totuşi un vis devenit realitate, nu?).



miercuri, 12 septembrie 2012

21 de lucruri pe care le urăsc (momentan doar 21)




1. Oamenii cu limite şi încuiaţi la minte.
2. Culoarea roz 
(deşi pe blog se mai găseşte culoarea roz, aceasta e singura nuanţă care îmi place).
3. Chiloţii tanga.
4. Întârzierea 
(sunt o persoană foarte punctuală de obicei).
5. Unghiile false 
(toată lumea le poartă).
6. Religia.
7. Politica.
8. Oamenii care se cred inteligenţi, dar sunt proşti.
9. Rasismul.
10. Misoginismul.
11. Sexismul.
12. Folclorul românesc.
13. Berea americană.
14. Telefoanele cu touch screen.
15. Şlapii.
16. Oamenii linguşitori.
17. Bătrânii care ne critică generaţia.
18. Prescurtările pe net.
19. Muzica house.
20. Cruzimea faţă de animale.
21. Iubirea în exces.

Eu nu mă mai întorc

Cum să pot trece peste? * dacă nu îi uit pe toţi nu voi ajunge prea departe, nu? Am avut parte de destule iar acum pot spune că încrederea în oameni chiar e un sentiment ce nu îl necesit. Şi dacă mă gândesc mai bine, după toate cele întâmplate, chiar mă pot descurca singură. Mi-am dovedit mie că pot merge înainte fără să mă uit înapoi. Şi culoarea verde, a invidiei mi se potriveşte. Chiar îmi place culoarea asta. Invidioasă sunt poate pe cei ce simt fericirea la fiecare colţ de stradă, sau poate sunt invidioasă pe cei ce pot lupta până la sfârşit fără să se plictisească, căci dacă îmi dau seama că nu îmi pot atinge un scop atunci nici nu mai încerc. Dar asta sunt eu şi am început în ultimul timp să-mi fac pe plac mai mult mie decât celorlalţi, şi ghici ce? Îmi place.

Mă poţi numi egoistă iar eu nu voi nega, dar adu-ţi aminte că atunci când ai avut nevoie de ceva, încercam cu orice preţ să ţi-l obţin.






I see you all with envyous eyes.

joi, 30 august 2012

Acestea sunt . . :3

Personajele anime ce mi-au schimbat copilăria:

1. Mello - Death Note
2. Envy - Fullmetal Alchemist

3. Rokudo Mukuro - Katekyo Hitman Reborn
 
4. Nana Osaki - NANA
5. Miwako - Paradise Kiss
6. Ai Enma - Jigoku Shojo
7. Hagumi Hanamoto - Honey and Colver
8. Hiei -YuYu Hakusho
9.  Asazuki Kousuke - Spiral
10.  Kyoro-chan - Kyorochan

marți, 28 august 2012

22 august 2012

Şi în sfârşit, am mai dat şi noi pe afară. Nu ca nu am fi ieşit şi pe cont propriu, căci lumina soarelui ne-a mai atins pielea şi înainte. Dar atunci am putut ieşi noi, toate 3 din nou.
Am fost prim vreo 2 magazine de muzică dacă mai ţin eu bine minte. Şi când tocmai mă plângeam că nu mă simt atrasă de niciun instrument, atenţia mi-a fost atrasă de un sunet brutal de bass. Iar cel ce cânta la el mi se părea a fi un înger. Era ca un sensei pentru una din prietenele mele, care era şi ea la rândul ei total îndrăgostită de instrument, dar nu a vrut să-i dea lecţii. Mă rog, defapt ea este foarte îndrăgostită de instrument, eu doar sunt atrasă, să spunem . . (laughing)
Iar apoi ne-am cărat fundurile afară din magazin şi ne-am continuat călătoria.
Desigur, am cam aşteptat câtva timp după iubitul meu . . . probabil o jumătate de oră sau 45 de minute . . dar a meritat, nu?
Iar apoi am mers la Cărtureşti, un loc construit de îngeri, după părerea mea. Eu cu Klauss şi cu iubitul meu am stat în camera cu muzică cam o oră întreagă, în timp ce chibi Sara se plimba prin alte camere. Am bântuit pe la cărţi, enciclopedii, dar nu am stat mult acolo (eu) căci nu sunt prea pasionată de ele. Dar ei doi, desigur că şi-au petrecut cam toată ziua acolo. Am ajuns până şi în camera cu jucării pentru copii . . dar e bine că nu am stat prea mult pe acolo, iar apoi ne-am dus la filme. Ultima noastră oprire . . . dar a fost amuzant. A fost o zi frumoasă şi sper să mai ies din când în când să mai respir aer curat. Metaforic vorbind, căci am fost tot în oraş, iar aici "curat" nu este un cuvânt tocmai potrivit de folosit. 



Ce e înneregula cu mine?



Admir ploaia în anotimpuri călduroase. Beau apă minerală deşi nu îmi place. Ascult formaţii fără să mă intereseze numele membrilor trupei. Îmi deschid ochii dimineaţa doar ca să-i închid la loc. Îmi pun mereu mai multe spaghete decât pot mânca fiindcă îmi place cum arată acestea în bol, iar apoi le mănânc cu lingura. Îmi încarc telefonul de fiecare dată când văd încărcătorul, chiar şi atunci când debia l-am scos de la încărcat. Îmi asortez o fustă elegantă şi drăguţă cu nişte tenişi. Ţin pe birou o poză înrămată cu membrii unei trupe pe care credeam că o iubesc, dar defapt nu e aşa. Mă gândesc mereu la cele mai profunde şi tâmpite chestii când mă spăl pe dinţi. Stau jumătate de oră într-o staţie pentru a lua o anumită maşină, când eu pot ajunge acasa în doar 15 minute. Îmi cumpăr lucruri pe care le-aş putea folosi oricând, dar le păstrez mereu în cutie după ce mă plictisesc de ele. Iubesc oameni pe care nici nu îi cunosc. Spun mereu că nu am pe nimeni, dar toţi aşteaptă în spatele meu să mă întorc la ei. Iubesc bătăile cu apă, iarna (klauss, ştii despre ce vorbesc). Urăsc ochii albaştrii deşi îi port.

"Nimeni nu mă înţelege!" e gândul meu, dar dacă nu m-aţi înţelege nu v-aţi mai obosi să citiţi ce scriu.
Adevărul e că îmi iubesc defectele mai mult decât calităţile.


duminică, 26 august 2012

Încâlceli

Căldura verii ce-mi topeşte inima parcă nu se mai sfârşeşte. Metaforic vorbind, căci nu-mi topeşte mai nimic inima în ultimul timp, poate doar zilele nebune ce îmi amintesc de trecut şi de cum obişnuia să fie. Când mă uitam la cer şi, deşi era înnorat, îndrăzneam să-mi spun că totul va fi bine.
Trecutul al cărui viitor parcă a clacat, este aici cu mine, în sinea mea, şi îmi topeşte mintea. Şi-acele vise ale mele îndrăzneţe ce s-au năruit deoparte şi de alta . . sunt tot aici cu mine, în mine, adânc, adânc depozitate într-un sertar cu cheiţă ruginită. Şi poate că, probabil nu voi mai fi în stare să îmi amintesc toate acele clipe frumoase în viitor, pentru că ştii . . . nesimţirea mea e mare. Dar îţi pot garanta că vocea ta şi imaginea chipului tău vor rămâne acolo.

Nu îţi garantez că-ţi voi zâmbi, dar poţi mereu să vezi asta în ochii mei . . . ochii mei albastrii, cei care mint cu neruşinare şi rănesc până la apus.

Nu îţi garantez un loc în patul meu, dar poţi dormi pe canapea.


marți, 21 august 2012

Banal

De multe ori mi s-a spus că am o minte bolnavă, sau că sunt ciudată. Dar oare, există normal? Stau şi mă întreb în fiecare zi, oare există cineva exact ca mine acolo care să semene leit cu mine, care să asculte aceeaşi muzică ca şi mine, să se îmbrace lafel şi multe altele? Eu nu cred că a fi diferit înseamnă a fi ciudat, iar dacă ciudat nu există înseamnă că nu există nici normal. Iar acum îmi mai rămâne să răspund la singura întrebare care a mai rămas. Normal chiar înseamnă banal? Pentru că de multe ori mi s-a dovedit că normal e un lucru, iar alte ori era altceva. Până la urmă . . . există doar banal, da, banal este cuvântul. Banal, ordinar, asemănător şi mai ştiu eu ce alte sinonime pompoase.
Prefer să fiu ciudată (diferită) pentru mulţi, decât banală şi ordinară pentru şi mai mulţi. Pentru că în zilele noastre toţi avem o problemă cu exprimarea şi ne e frică să arătăm că suntem ciudaţi şi preferăm să fim banali.
Cât de urât sună cuvântul "banal", nu-i aşa?


vineri, 17 august 2012

joi, 9 august 2012

sâmbătă, 4 august 2012

Pentru prieteni

Pentru prieteni trebuie să alegi locul potrivit. Pentru prieteni trebuie să alegi momentul potrivit. Pentru prieteni trebuie să alegi cuvintele potrivite. Şi pentru prieteni trebuie să alegi începutul sau sfârşitul. Pentru prieteni trebuie să alegi tu, nu altul. Înainte să-i dai drumul uităte înapoi, iar când mergi înainte gândeşte mai departe. Când nu te văd, îi vezi tu, iar când tu nu îi vezi, sunt chiar acolo, dar aşteaptă. Când nu îi auzi, e pentru că nu vrei, iar când ei nu te aud e pentru că nu vorbeşti prea tare. Dacă nu şti ce să le spui, arată-le. Dacă nu ştiu ei ce să spună, arată-le tot tu. 

Pentru prieteni gândeşte! Pentru prieteni simte! Pentru prieteni trăieşte!

Căci sunteţi toţi legaţi între voi.


vineri, 3 august 2012

Amintirile mele

Şi uneori amintirile dor. Dar nu la mine, căci la mine amintirea e singura dovadă că acel ceva a existat, şi indiferent de ce a oprit aceste amintiri să continue să apară, ele nu vor fi niciodată pătate de mine, nu vor fi subapreciate de nimeni, pentru că nu permit. Nu permit să mi se spună că "o să treacă", pentru că ştiu că nu o să treacă. Oricine a păşit în viaţa mea şi-a lăsat amprenta peste tot în inima mea, iar fără niciun gând negativ, eu le port acolo. Fără niciun sentiment de ură, le port în suflet fără să mă îmbolnăvesc de ură. Căci oricine păşeşte pe aici va fi mereu ţinut minte. Nu am uitat zâmbetele, nici lacrimile, nici râsetele. Toate acestea au fost momente fericite, şi nici daca aş vrea nu le-aş putea uita. Aşa că prefer să le păstrez în minte ca nişte amintiri frumoase, nu ca nişte prietenii fără de care aş fi putut trăi.


INFECTED RAIN - ME AGAINST YOU


Cum văd eu

De fiecare dată când închid ochii o mie de imagini se adună într-un bol, iar eu trebuie să aleg doar una. E o treabă murdară să fiu nevoită să mă gândesc doar la una, aşa că prefer să aleg două şi să le îmbin. Îmi e uşor să combin moartea cu viaţa, visul cu realitatea, dar nu pot combina sângele cu apa. Niciodată nu am putut. Cum niciodată nu am putut respira aer încins, aer depravat. Mă strică gândul, iar dacă mă stric, nu mă voi mai putea repara, e ceva rău, nu? . . Şi totuşi, de atâtea ori m-am stricat şi de atâtea ori m-am reparat, dar am senzaţia că de data asta nu va mai merge, aşa că voi încerca din răsputeri să nu greşesc.

Cât despre imagini . . imaginile sunt sacre, ele mă reprezintă. Iar imaginea mea nu va fi impecabilă dacă eu nu sunt. Şi încerc să o schimb, dar nu prea pot, aşa c-o las aşa cum e.

O fată?

Poate că nu sunt fată dacă nu am plâns sau dacă nu port fustă şi pantofi. Poate că nu sunt fată pentru că nu am o voce subţire, sau poate că nu sunt fată pentru că nu sunt laşă. Oricare ar fi motivul, când eram mică, astea erau caracteristicile unei fete. Iar eu nu m-am regăsit niciodată printre ele. Acum că am crescut nici nu vreau să mai fac asta, pentru că am aflat că toate acele însuşiri pe care eu le credeam ale unei fete s-au dovedit a fi doar un prototip pentru o fată invizibilă şi pătată. Acum vreau să fiu eu. Şi aici am nevoie doar de mine, de muzica pe care o ascult, de atingerile unui singur băiat, de modelele mele în viaţă şi de hainele pe care le port zi de zi.

miercuri, 1 august 2012

Sexy time . . .

Ştiu că în ultimul timp nu am mai scris, dar în schimb, am căutat despre ce să scriu. Când am deschis ultima oară google-ul am căutat tot felul de persoane (bărbaţi), cei mai mulţi modele, actori sau cântăreţi - nu, nu caut materiale pe google, doar poze - .

Şi chiar astăzi l-am întrebat pe iubitul meu ce îl atrage pe el la o fată şi ce fel de fete îi plac. El nu a ştiut ce să-mi spună, mi-a spus doar că îi plac fetele roşcate şi, de cele mai multe ori, în fusta (un mod cam ciudat - dacă mă întrebi pe mine - de a spune că îţi place să priveşti fundul fetelor) . . . :))

Răspunsul meu a fost mai ciudat şi mai neaşteptat. Mie îmi place la un băiat să aibă nişte umeri laţi, niciodată nu m-a atras la un băiat să fie îngust şi mic, pentru că până la urmă, aşa ne diferenţiem noi de ei. Ştiu că multe fete de vârsta mea se uită foarte mult la fundul băieţilor, iar atunci când văd unul foarte mare şi pompat ele îl numesc "bun" . . . ei bine, eu cred că un fund plat la băieţi este foarte atrăgător. Nu mă luaţi în nume de rău, dar dacă pun mâna pe fundul unui băiat, până şi accidental, mi s-ar părea scârbos ca acesta să aibă mărimea unui pepene :)) . . . părerea mea.

Altceva ce mi se pare sexy la un băiat sunt oasele şoldurilor şi ale cefei, mi se par foarte "atractive" - în sensul bun - la atingere. Cu cât sunt mai evidenţiate, cu atât îmi plac mai mult (bine, nu că aş vrea acum să văd băieţi în bluze peste buric) . . :))

Când eram mai mică, spuneam despre bărbaţii cu multe tatuaje că sunt într-un anume fel "scârboşi", acum însă mă atrag cel mai mult băieţii foarte tatuaţi. Nici nu am idee de ce, dar când ochiul meu vede un corp bine tatuat nu îşi mai poate lua privirea de pe el timp de 10 minute (cel puţin). Îmi mai plac foarte mult şi tipii cu cioc. :D Poate şi barbă, dar acolo depinde de mărime. :))

Şi încă un lucru care îmi place foarte mult la băieţi, niciodată nu mi-au plăcut extremele. Gen, nici pachete de muşchi, dar nici aşchie. Orice e între este perfect.

Pe voi ce vă atrage la băieţi sau la fete? :D


vineri, 27 iulie 2012

.

Un om care nu a simţit niciodată căldura lacrimilor ce se scurg pe obraji, nu a simţit niciodată cu aceştia un zâmbet plin de fericire.


joi, 26 iulie 2012

Cum?

Oamenii nu se schimba, ajungi să-i cunoşti. Iar dacă nici asta nu eşti în stare să faci atunci nu ai niciun motiv pentru care să te plângi. 
În realitate, fiecare îşi vede de viaţa lui, dar mereu e luat la răspundere pentru că s-a schimbat. Până la urmă fiecare decide pentru el însuşi. Schimbare sau nu, dacă are loc trebuie să te obişnuieşti şi să înveţi să iubeşti acel om indiferent pe ce cale a luat-o.

Ne croim singuri drumul în viaţă, iar acesta nu poate fi mai important ca nimic.
Cei ce nu înţeleg pe deplin alegerile luate de ceilalţi ar trebui doar daţi la o parte ca astfel să nu îţi stea în cale. Nimeni nu ar trebui să îţi stea în cale. Nici părinţii, nici prietenii, nici rudele, nimeni!
Căci este decizia ta ce viaţă trăieşti, nu?



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...