marți, 28 februarie 2012

Am fost şi sunt în continuare o începătoare.

Consimţământul singuratic ce îl simt în trup şi-n minte
A pus stăpânire pe cuvinte.
Când simt că-i "nu" el spune "da",
Şi nu se opreşte mintea a-mi sfida.
M-am săturat de iertări nedefinite, 
Si orice scuză şi părere a o admite.
Vreau să mă schimb, dar nu pot permite 
insultele nemărginite
Ce le voi încasa de bunăvoie 
Şi fără de care n-aş avea nevoie.
Să pot gândi cu trupul gol şi inima cuminte
să pot lega măcar două cuvinte
Fără ca inima să întrerupă
Şirul gândirii să-l corupă.


Şi-apoi să stau să-ndur cu lacrimi şi durere 
Când două şoapte să scot nu am avut putere.

Mi-am corupt inima pălită
ce de-o iubire-a fost zdrobită.

Am eşuat în a gândi
Şi-am început iubire a simţi . . 
Proasta alegere m-a adus 
pe un drum fără opus.
Şi nu mă pot întoarce fără o revanşă 
Şi nici cu lacrimi cuprinse într-o avalanşă.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Let's believe!

Cu toţii am avut un ursuleţ, iepuraş sau orice alt animăluţ de pluşi pe care ne puteam baza în copilărie. Tuturor le păsa de el, când mama îl dădea la spălat ne întristam. Când îl pierdeam plângeam. Când eram fericiţi, ne împărţeam zâmbetele cu el, îi povesteam tot ceea ce ni se întâmpla fără să ne dăm seama că nu este real, iar când cineva ne spunea că nu e real, nu îl credeam. Pentru noi era real. Acum probabil cu toţii negăm existenţa lui, dar cu toţii ştim că el a existat. L-am iubit, îl iubim şi mereu îl vom iubi. Mereu ne va transmite starea de nostalgie, chiar dacă nu au fost amintiri frumoase, le vom preţui pentru că le-am împărtăşit cu el. Sincer, cel ce te ascultă toată viaţa, ce nu se supără pe tine nici dacă îl ascunzi sau îl pătezi, merită întotdeauna locul de onoare în lista ta de prieteni. Eu personal am avut parte de acest prieten. Nu era un ursuleţ, era un iepuraş roz de care am fost mândră pe tot parcursul copilăriei mele. L-am iubit foarte mult, poate vi se pare banal dar el a fost lângă mine când nimănui nu-i păsa, deci pot spune cu mâna pe inimă că îl iubesc. : )

Oare sunt singura?

Hmm, ieri am fost total blocată. Am stat toată ziua să mă gândesc "ce aş mai putea scrie pe blog?", eram total iritată de faptul că nu îmi venea nicio idee.
Dar azi, când m-am trezit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit pe fereastră. Am văzut cel mai frumos lucru de când a început iarna. Am văzut un cer de o culoare albastra ce m-a minunat pe loc. Pe moment, mi-a tresărit pe faţă un zâmbet prostesc, şi sentimentul pe care l-am avut este prea ciudat ca să-l pot exprima în cuvinte. Pur şi simplu, am avut vaga idee că va fi o zi frumoasă, şi având în vedere că sunt răcită şi nu aveam chef de nimic, ăsta e un lucru bun.
Imediat ce m-am din oprit a mai admira, mi-am sunat iubitul, ştiind că el probabil doarme acum, şi l-am rugat să se scoale din pat şi să se uite pe fereastră. Neimpresionat, desigur de ceea ce vede, m-a  întrebat "Ce ar trebui să văd eu aici?", iar eu i-am răspuns imediat pe un ton răspicat "Nu am mai văzut un cer de o aşa culoare de câteva luni iar tu mă întrebi ce e special?". S-a uitat mai atent, deşi adormit, nu a putut să se bucure de peisajul îmbietor ce-l avea la fereastră, aşa că l-am lăsat să doarmă.
Dezamăgită, mi-am dat seama că în ziua de azi, nimeni nu apreciază ce avem mai frumos pe acest pământ, ci doar critica, doar pe ea o apreciem.
Sper că vă veţi uita şi voi pe fereastră astăzi şi veţi realiza ce pierdeţi dacă continuaţi să ignoraţi frumuseţea naturii. : )

marți, 21 februarie 2012

Visele [definiţie din DEC]






Visele = singurl loc unde putem face ce vrem fără a fi judecaţi, fără a primi o sentinţă pentru ceea ce facem, fără a primi pedepse de la părinţi şi fără a înceta a ne uimi pe noi înşine în întrecerea "cel mai frumos vis" . . .
Putem visa orice: persoane, obiecte, acţiuni . . . Putem avea fantezii, putem avea premoniţii, putem visa şoapte şi toate cele . . . dar să nu uităm să visăm. Atunci când uităm să visăm o parte din noi se maturizeaza . . . doar nu vrei să fi matur şi să uiţi de tot ceea ce înseamnă să fi copil şi să te bucuri de fiecare puţin în viaţă, nu?




DEC=Dicţionarul explicativ al lui Cryty. : )

duminică, 19 februarie 2012

Şi morala care ziceţi că e? : D

Astăzi mi-am dat seama de ceva foaaarte ciudat . . . Eram la baie, îmi făceam baie. Deodată, când să îmi iau săpunul am alunecat si am dat săpunul pe jos. Acesta a cazut si s-a crăpat puţin. Am tresărit repede din baie şi mi-am pus pe faţă o expresie de neatentă. Atât de îngrijorată de ce s-a întâmplat, am ieşit repede din baie şi l-am luat de pe jos; probabil mi-am şi tras vreo două înjurături în gând. După ce m-am calmat, m-am uitat la tavan . . . am realizat că m-am enervat pe mine degeaba şi mi-am zis "What The Fuck?!, există probleme mult mai grave în lumea asta decât scăparea unui săpun pe jos . . .".

Sper că veţi înţelege şi voi morala poveştii. Este o poveste banală, dar de obicei de aici ne dăm seama de lucrurile care contează cu adevărat.

Dialog între el şi ea.


 -Iubitul meu cu voce blândă, Şi cu o inimă flămândă . . 
- Oare ţi-am povestit iubirea Ce mi-a adus fericirea?
 -Oare ţi-am spus cât te privesc Îndeajuns să te iubesc? 
-Iubitu meu cu ochii de cărbune, De mă iubeşti, te rog a-mi spune.
 





 
-Iubita mea cu buzele crăpate De la săruturi ne-ncetate,
Îţi ador ochii tăi albaştrii, sinceri ca apele, Şi iubesc la nebunie când îmi săruţi pleoapele.
-Ador tenul tău alb şi moale ca laptele, Lafel de mult ador sa-ţi sărut spatele. 

-Şi spune-mi -Iubit-o- Mai are rost să-ţi spun că te iubesc, când ai un glas Dumnezeiesc?

Dragostea.

Dintre "femeie" şi "bărbat", una din rase trebuie mereu să fie defectă . . . mai ales în dragoste.
De cele mai multe ori aceştia sunt bărbaţii. Femeile le  greşesc prin faptul că pun prea multă dragoste în joc, prea mult suflet. Dau absolut totul pentru ei iar aceştia îşi bat joc într-un mod scandalos de ele.
Bărbaţii? . . . când bărbaţii găsesc o asemenea făptură timidă, sufletistă şi iubitoare se gândesc mai întâi cât de frumos este exteriorul . . . atât! Rar găsteşti băieţi care merită aprectiaţi, şi atunci, desigur, primeşte ceea ce nu îi cuvine de la persoana iubită.

[Fac acest post pentru prieteni de-ai mei care încă nu şi-au deschis ochii şi nu văd cu adevărat că aceste persoane . . . NU merită!! Deasemenea, este şi un post pentru a spune celorlalţi "să iubeşti doare", şi să se gândească de două ori atunci când îşi caută un partener de dragoste care să ia subiectul "iubire" în serios. Nu toţi merită.]

Cel iubit trebuie să fie în extaz de fiecare dată când vorbiţi, să adore să vorbească cu tine, să te asculte mereu când ai o problemă, când eşti tristă, nu înţelegi ceva sau pur şi simplu vrea să îţi spună ceva.
Tot el trebuie să-ţi iubească zâmbetul şi să-ţi permită să-l afişezi de fiecare dată cu putinţă, chiar dacă tu nu te simţi ok la momentul actual; pe lângă asta, zâmbetul persoanei iubite ar trebui mai întâi de toate să te facă să te simţi mai bine. : D
Trebuie mereu să te facă să râzi, chiar dacă plângi, iar dacă asta nu merge, să încerci să plângi cu ea pentru a-i arăta că înţelegi ce simte, că îi simţi durerea şi că îi eşti în orice secundă aproape. : )
Iubirea nu este uşoară, dar dacă vrei să iubeşti şi să fi iubit trebuie să te străduieşti.



[voi mai scrie dacă mai vreţi, este doar un început  : )]

sâmbătă, 18 februarie 2012

Regrete?


Să regret? Nuuu, niciodată. Totul porneşte de la încredere, iar apoi se termină cu regrete, dar nu şi la mine. : )



Să ai încredere în toţi arată că eşti naiv.
Să ai încredere în unii oameni înseamnă să ţi la ei şi vrei să-i ţi la curent cu tot ce ţi se întâmplă în viaţa ta, dar lafel de mult înseamnă şi că ai încredere în ei.
Să nu ai încredere în nimeni inseamnă că eşti paranoic, nu ţii la acei oameni care ţin la tine şi că nu înseamnă prea mult pentru tine. Din partea ta ei pot face ce vor cu vieţile lor atâta timp cât nu se ating de a ta.

Eu sunt dintr-al doilea tip, şi totuşi mi se spune că sunt prea naivă pentru că le spun tuturor ce se întâmplă cu mine, mă numesc paranoică atunci când le povestesc şi totuşi fac ce vor cu viaţa mea.

Şi ştiţi . . . nu regret absolut nimic din ce am împărtăşit până acum prietenilor mei, aceste lucruri pe lângă acţiunile aplicate, m-au adus pe acest drum. Mă bucur de ce am ajuns şi nu am regrete.

vineri, 17 februarie 2012

*Un caz de identitate*

Încă mă roade pe interior, amintirea ce tocmai a trecut. 
Şi liniştită zbor spre un nou început. 
                         . . .
Mi-a rămas încă în gând, nu pot s-o scot, 
. . . dar nici s-o iubesc nu mai pot. 
 - Ştiţi ce simt, adevărul doare; când e scos la iveală amintirea moare. 

Tot ce ai făcut!! . . . scopul neînţeles, de tine a fost ales!
Ai făcut tot ce-ai putut să ruinezi ce am avut.

Cum am putut să mă încred în tine?! fiinţă nocivă . . . 
Ţi-am dat încredere, secrete . . .  ai fost total abuzivă.
Te-ai prefăcut că mă înţelegi, dar mă lăsai în mâna sorţii;
şi mă priveai cu o ură de mari proporţii . . . 
Şi să nu zic de vorbe-n vânt, te pricepeai grozav la ele . . . 
Te pricepeai atât de bine, cât şi la vorbe rele. 

Încerc să uit dar tot nu pot, măcelul grav de plânset
Ce l-am vărsat fără vre-un rost . . . 
Să zicem pe faţă, tot ce-a fost, a fost!

joi, 16 februarie 2012

Sad Day has come-

Simt că te pierd, nu vreau să te pierd, dar trebuie sa accept adevărul. Cu toţii ne pierdem persoane importante în viaţă. Ne e greu, dar după ne obişnuim, nu? Pot spera doar să nu te pierd, sau să sper că mă voi obişnui. : )

duminică, 12 februarie 2012

Simbol.1

Mi s-a spus de multe ori, "ce ochi frumoşi ai". Iar eu le spuneam că nu-mi plac, le spuneam că dacă vor, facem schimb. Mie nu-mi pasă, nu-i mai vreau. Dar adevărul pentru care nu ii mai vreau este că am văzut prea multe cu ei. Aceşti ochi sunt pătaţi. Pătaţi cu tristeţe, durere, înfrângere, milă, mâhnire şi cel mai mult, au fost pătaţi adeseori cu lacrimi . . . lacrimi mai multe de tristeţe decât de fericire.

Poate că . . . cu toate astea, totuşi, nu i-aş da niciodată nimănui. Tocmai pentru că sunt aşa cum sunt, sunt speciali, incredibili, rari, nemaivăzuţi şi nu îi voi păta niciodată cu fericire, decât când voi considera cu adevărat că merită să plâng de fericire.


vineri, 10 februarie 2012

True Story, read it.

10 Lucruri Despre Iubire:
  1. Să fi foarte slab să te atingă.
  2. Să fi foarte idiot s-o ascunzi.
  3. Să fi foarte curajos să o simţi.
  4. Să fi foarte mândru să o porţi.
  5. Să fi foarte deştept s-o înţelegi.
  6. Să fi foarte amabil s-o împarţi.
  7. Să fi foarte melancolic să nu o simţi.
  8. Să fi foarte laş să fugi de ea.
  9. Să fi foarte mâhnit să încerci să scapi de ea.
  10. Să fi foarte crud să o distrugi.

luni, 6 februarie 2012

Clowns?

Oare de ce îmi plac clovnii atât de mult? Tocmai azi am realizat. Sunt cu toţii nefericiţi deşi au mereu zâmbetul pe buze şi încearcă să-i facă pe toţi ceilalţi să se simtă bine, just like me. Sunt foarte diferiţi în felul lor de a fi, au fantezii, gânduri şi vise ciudat de explicat, dar totuşi posibil de realizat, just like me. Trăiesc toţi într-un colectiv în care nimeni nu îi înţelege aşa că le e mult mai uşor să îşi facă prieteni cu aceleaşi personalităţi decât să se complice cu oameni neînţeleşi, just like me. I wish I could be one of them.


duminică, 5 februarie 2012

Oare?

                                                      Cum te vezi peste 5 ani?
  • Probabil într-o locuinţă rustică înconjurată de pânză de pictură, pensule şi o pereche de căşti pe urechi. 
Voi cum vă vedeţi? : )

sâmbătă, 4 februarie 2012

Simţi?

Simte dulceaţa viselor, a ceea ce s-a întâmplat cândva. Poţi vedea cum timpul se scurge pe nesimţite şi în faţa lui te simţi neputincios, nu poţi să faci nimic, nimic să-ndrepţi nu poţi, şi nici nu poţi problemele a le rezolva.





Şoapte, zâmbete, speranţe.

Cum te simţi când toţi ceilalţi te trădează? . . . Nu vorbesc de o trădare nefirească, fizică sau psihică . . . una sentimentală ce o simţi tu şi doar tu. Îţi mai vine să te trezeşti cu zâmbetul pe buze, să simţi aroma de cafea îmbietoare cu aceeaşi pasiune, să te uiţi pe fereastră şi să zici "da, astăzi voi trece peste" . . . mai simţi măcar ceva oare? . . pentru că eu nu, eu nu mai simt nimic.
Şi chiar îmi doresc şi abia aştept să sosească acel moment, în care toţi ce m-au trădat să depindă de mine pentru ceva important şi eu să le pot spune "nu", până atunci . . . doar vise.
Pentru că doar visele sunt acelea ce mi-au alinat durerile de zi cu zi, să visez doar pentru a nu mai auzi vocea a celui ce mă tulbură, să visez pentru a mă opri din plâns, să visez şi să uit de tot.


joi, 2 februarie 2012

Gânduripeultimmomentscrise.

Wow, a trecut cam . . . aproape o luna de când nu am mai postat ceva. Sincer, credeam că a trecut mai mult, whatever. Cred că nu am cheful necesar. Ce să spun, ultimul lucru pe care l-am învăţat a fost să nu am speranţe prea mari, ştiu de acum că oricât de multă încredere aş putea avea în cineva, ştiu că pentru acea persoană nu sunt mai mult decât cuvinte. Fiecare îşi imaginează în mintea lui cât crede că contează pentru celălalt, dar nu vom afla niciodată cât însemnam defapt. Dar, oare chiar vrem să ştim cât însemnam noi pentru ceilalţi? Eu aş propune ca pentru un moment să dăm la o parte lumea şi să ne mai gândim şi la noi, chiar dacă pare egoist, este ceva la care aproape nimeni nu s-a gândit în ultimul timp.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...