luni, 12 martie 2012

*Universul Imaginar*

Întotdeauna m-am întrebat cum ar arăta o altă lume departe de această iluzie a planetei Pământ. 
Este probabil una departe, foarte departe de aceasta, este toată a mea şi o pot construi şi demola după cum îmi vin poftele. 
Aceasta are un sol de culoare verde ce străluceşte la atingere. Peste tot pe unde mergi natura îţi oferă cele mai frumoase peisaje văzute şi nevăzute. Cerul, de culoare mov şi nuanţe gri, este plin de copaci ce îşi varsă frunzele peste noi exact cum ploaia îşi lasă stropii pe această lume. Animale gigantice cu coarne în frunte păzesc natura de oamenii lipsiţi de scrupule ce vor s-o distrugă. Păsări ce se nasc din foc împânzesc bolta pentru a o acoperi de cenuşă la apus; peşti gigantici de culoare aurie ocupă bazinul oceanic în timp ce lacurile seacă de vietate. 
Clădiri gigantice răsar din pământ în mijlocul pustietăţii. Acestea îşi au numele de "oraşe" şi în ele se adăpostesc creaturi mici şi egoiste numite "oameni". Clădirile nu sunt multe, dar sunt înalte şi înfricoşătoare. Fiinţele ce locuiesc acolo au o idee fixă de a trăi. Ele se nasc, trăiesc şi mor. Aceştia sunt obsedaţi după descoperire şi creaţie, total orbiţi de ceea ce au primit, ce au şi ce vor avea pentru totdeauna, natura şi frumuseţea ei. 
Noaptea este cea mai frumoasă aici. Stele de toate culrile acoperă cerul şi cei 16 sateliţi naturali îşi fac apariţia imediat ce se înserează. Aerul se încălzeşte odată cu apariţia lor şi fac noaptea frumoasă şi îmbietoare şi mai frumoasă, şi mai îmbietoare. Singurul lucru pe care îl apreciază aici oamenii este frumuseţea nopţii, şi aici sunt de acord cu ei.
Ziua pe de altă parte este foarte friguroasă în oraş, nimeni nu vrea să stea acolo, dar unii sunt obligaţi. Puţini oameni reuşesc să treacă de graniţele stâlpilor de beton.
Soarele produce eclipsă sateliţilor în fiecare an iar spectacolul de lumini de pe cer numit aici pe Pământ, "Aurora Boreală" are loc acolo din ce în ce mai des la ecuator. 
Pare că aceasta este cu totul o lume paralelă dar şi planeta noastră este diferita de celelalte din sistemul solar, deci nu văd de ce aceasta nu ar exista. 

miercuri, 7 martie 2012

Cum vine asta?

Iubirea este dulce, acră, amară şi sărată în acelaşi timp.
Ce i-am făcut oare să îi simt toate gusturile?
Căci eu una nu am vrut . . . să simt ură şi tristeţe n-am vrut. Să simt singurătate şi mânie . . . nu am vrut. Să simt toate păcatele sufleteşti nu am vrut, dar iată că le-am simţit . . . mă întreb de fiecare dată când acestea îşi fac apariţia: Este oare acesta preţul pe care trebuie să îl plătesc pentru a simţi dulceaţa?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...