joi, 31 mai 2012

Scrisoare către mine

<<Nu îmi vine să cred cu câtă ușurință pot ieși cuvintele „te iubesc” din gura ta, deși știind că nu le simți. Câtă ură poți avea în tine să nu le poți simți? Nu mi-am imaginat până acum că persoane ca tine există. E ca și cum aș trăi într-o iluzie . . . Dar m-ai trezit, ceea ce e ciudat pentru că te credeam foarte proastă și totuși, iată-te aici . . . în oglinda mea. Dacă și tu te-ai săturat de falsitatea din jur, cea care te-a poluat și pe tine, spune-mi . . . te voi ajuta să fi mai puternică. Te voi ajuta să îi deosebești pe cei din jurul tău, cei ce-ți fac bine și cei ce-ți fac rău.>>


sâmbătă, 26 mai 2012

7 things I feel now.

1. No one to give love.
2. I love rain.
3. Someone called me freak, and now that I think about it . . . I think he's right.
4. I think I'm inlove again. 
5. I lost a friend. How magical is this moment. I love it!!
6. I just blame you for what you did to me. Another 8 months lost for another bullshit.
7. I trusted you bitch!

vineri, 25 mai 2012

Cum să nu mai fi slab. Lecția 1.

Nu îți pune niciodată prietenii pe trepte. Cu cât îți axezi atenția mai mult asupra unui singur prieten, cu atât te va durea mai mult când acesta te rănește. Tratează-ți prietenii cu iubire, dar fi precaut, nu meriți să fi tratat ca o opțiune. Tratează-i tu pe ei ca pe o altă opțiune. Când vor avea nevoie de tine să le fi alături, dar daca vei avea tu nevoie să nu apelezi niciodată la ei căci la un momentdat te vor trăda.


Când momentele de bucurie alături de el/ea încetează să mai apară, treci mai departe. Sunt milioane de oameni pe acest pământ care așteaptă să îți fie prieteni.

Lumea asta ?

Cum ar fi să ne pregătim pentru moarte?
Cred că cu toții am observat că foarte mulți savanți sunt acum foarte fascinați de sfârșit. Oare ce văd atât de fascinant în asta? - o imagine a planetei noastre, a lumii intregi pe care noi am evoluat-o ruptă în mii de bucățele, oameni morți (copii, adulți, bătrâni), animale moarte etc. Nici nu îmi pot picta o replică în minte. Mă înspăimântă ideea de sfârșit, poate probabil pentru că nu sunt pregătită să mor. Pe voi nu vă sperie nici câtuși de puțin?
Și dacă totuși ne gândim mai bine, o merităm. Lumea asta este nocivă din cauza noastră. Noi o infectăm și probabil și voi v-ați prins de asta.






luni, 14 mai 2012

Tu sau noi?

Poate că nu mă mai vezi, dar sunt aici. Poate că nu mă mai auzi, dar eu îţi vorbesc. Nu pot lipsi, dar nu pot simţi nici tristeţe-n lacrimile tale. E plin de tine-n mintea ta, e plin de tine pe aici, strigă ego-ul după tine. Aş vrea să îi răspund, să-i spun că nu mai eşti tu, dar nu am cum. Nu mă ascultă . . . nu mă va ajuta în niciun fel, nici de-l şantajez, nici de-l mituiesc, nu mă va asculta. Dar, totuşi, sunt mândră că voi fi mereu chiar în spatele tău, să îţi pot spune "ţi-am spus eu" . . .  Eşti ca otrava, mortală pentru unii, sănătoasă pentru alţii. Eşti ca un drog, când eşti aici mă simt mai bine, când nu mai eşti te vreau înapoi. Voi aştepta, poate vei realiza câteva greşeli, poate vei mai culege respect, poate . .
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...