vineri, 27 iulie 2012

.

Un om care nu a simţit niciodată căldura lacrimilor ce se scurg pe obraji, nu a simţit niciodată cu aceştia un zâmbet plin de fericire.


joi, 26 iulie 2012

Cum?

Oamenii nu se schimba, ajungi să-i cunoşti. Iar dacă nici asta nu eşti în stare să faci atunci nu ai niciun motiv pentru care să te plângi. 
În realitate, fiecare îşi vede de viaţa lui, dar mereu e luat la răspundere pentru că s-a schimbat. Până la urmă fiecare decide pentru el însuşi. Schimbare sau nu, dacă are loc trebuie să te obişnuieşti şi să înveţi să iubeşti acel om indiferent pe ce cale a luat-o.

Ne croim singuri drumul în viaţă, iar acesta nu poate fi mai important ca nimic.
Cei ce nu înţeleg pe deplin alegerile luate de ceilalţi ar trebui doar daţi la o parte ca astfel să nu îţi stea în cale. Nimeni nu ar trebui să îţi stea în cale. Nici părinţii, nici prietenii, nici rudele, nimeni!
Căci este decizia ta ce viaţă trăieşti, nu?



marți, 24 iulie 2012

: )

Eşti amuzant când faci glume. 
Eşti amuzant când povesteşti.
Eşti amuzant până şi când gândeşti. 

Dar oare, în viaţă, poţi râde de atâtea ori fără să plângi măcar o dată?
E greu să înfrunţi viaţa, şi nici eu nu sunt pregătită de asta, aşa că haideţi să râdem până cădem laţi, şi să nu ne facem griji şi pentru ziua de mâine.


luni, 23 iulie 2012

Photos

Nici nu mai ştiu ce să mai scriu. Am rămas complet fără inspiraţie, probabil de la gradul ridicat de plictiseală. Oricum, ştiu că în ultimul timp am scris cam mult pe blog, datorita faptului că am avut o dispoziţie foarte bună şi foarte mult chef să scriu.

Astăzi am văzut nişte poze foarte frumoase de pe o pagină de facebook. Sper că o să vă placă şi vouă, nu ezitaţi să apăsaţi butonul de like şi subscribe. :D Merită!

Uitaţi câteva din ele: 




Pentru mai multe poze intraţi la    

Prieteni?

Ce tocmai mi-am dat seama de curând.

Ai nevoie de ei, dar nu-s nicăieri de găsit.

Atunci când vrei să vorbeşti cu cineva, să îţi ia o piatră de pe inimă, nimeni nu îţi acordă atenţie. Parcă cineva tocmai ţi-a lipit de spate un bileţel cu "neajutorat" şi nimeni nu vrea să ţi-l dea jos.

Iar atunci când te simţi şi mai rău, când chiar nu ai chef de nimeni, parcă toţi şi-au pornit radarul de "caterincă" şi te găsesc până şi în gaură de şarpe.

 Când eşti în cea mai de căcat stare şi încerci să eviţi oamenii pentru a nu îi răni faci cele mai mari prostii, iar cel mai rău la o prietenie este gradul gigantic de păsare. M-am săturat de prietenii care se bazează doar pe o anumită încredere, care nici măcar nu există. Vreau de la prietenii mei înţelegere şi calm. Numai vreau o gaşcă de retarzi care bocesc la orice adevăr crud le zici, pentru că asta e viaţa. Viaţa merge mai departe, şi nu mai am chef de prieteni sentimentali până în măduva oaselor. Mi-a ajuns, am îndurat destul! Sunt copil şi vreau să mă distrez până la 22 de ani, când, în sfârşit, oamenii vor avea dreptul să îmi spună să mă maturizez.

Totul începe cu indiferenţa iar apoi cu căutarea a ceva nou.

Şi ce mi-am dat seama mai nou, dacă vrei, întradevăr, să fi indiferent, momentul potrivit va veni atunci când nu vei mai avea pe nimeni prin preajmă ca să-ţi strice nepăsarea.
Acel "ceva nou" îl vei găsi în funcţie de preferinţe iar când îl găseşti va trebui să acţionezi.
Nu lăsa distracţia să treacă pe lângă tine, căci, cum am spus, distracţia e singurul lucru pe care îl mai ai.



duminică, 22 iulie 2012

Formaţiile preferate

 Bine, nu cred că sunt chiar "preferate", pentru că nu prea am unele preferate. Aşa că vă voi spune ce ascult eu pe moment. :D

1. blessthefall


2. Red Hot Chili Peppers


3. Panic! At the Disco


4. Velvet Revolver

 
5. Three Days Grace


6. Thousand Foot Krutch


7. Avenged sevenfold


8. Alesana 


 

sâmbătă, 21 iulie 2012

BLESSTHEFALL - TO HELL AND BACK


DREAM ON



Aerosmith - Dream On şi una din formaţiile mele preferate, blessthefall, cover Dream On după Aerosmith. :D

Noaptea

Ziua, cu lumina ei, cu bolta şi cu căldura ei, nici nu se poate compara cu noaptea. Noaptea e mai senzuală, mai rece, mai pasională şi mai liberă decât ziua.
Într-un univers paralel oamenii probabil ar dormi ziua şi ar merge la muncă noaptea. Ceea ce cred că îmi şi dezvăluie motivul pentru care iubesc noaptea (pe lângă cele de mai sus), este mai goală şi mai puţin plină de prejudecăţi, dar probabil mai plină de consecinţe. Ceea ce e pur şi simplu fantastic. Acesta este un motiv care mă face să-mi placă mai mult.
Nu mi-am putut imagina niciodată cum ar fi să stai noaptea pustiit şi singur pe un câmp. Să simţi cum adie vântul şi cu el cu tot, grâul să te bată pe umăr. Razele lunii să lumineze nebuneşte şi stelele să danseze pe cer ca nişte lumânări ce nu se pot stinge.
Un cer plin de asemenea lumini ar arăta mai frumos ca orice peisaj pământesc văzut vreodată, iar simţit, probabil ar face furori.
Cu toţii ştim că până şi noaptea are secrete, ceea ce o face şi mai frumoasă decât e. Dă o imagine de feminitate pură, şi aşa cum e, senzuală, aduce pasiunea printre noi de fieciare dată când ne hotărâm să apelăm la puţină. Să recunoaştem, noapte nici nu ar mai fi atât de strălucitoare dacă luna nu şi-ar face apariţia la fiecare apus.

Voi ce preferaţi, ziua sau noaptea?


P.S. : Aici pe blogger e cam pustiu noaptea, nu credeţi? :D

vineri, 20 iulie 2012

Sătulă de mine

Cred că m-am săturat de mine. Ajung să vreau să mă schimb şi cred că e bine acest lucru. Orice om se schimbă când realizează că nu îi e bine în pielea lui. Mie nu prea îmi e bine, aşa că încerc din răsputeri să devin ceva nou.
M-am săturat să fiu arătată cu degetul, să fiu încolţită sau mai ştiu eu ce . . înjurată. Şi asta pentru nimic, niciodată nu m-am băgat în seamă aiurea cu oameni pe care nu-i cunosc, niciodată nu am enervat la culme o persoană ca apoi să râd de ea şi clar, niciodată nu m-am luat de oameni fără motive.
Cred că unii mai au de învăţat şi cred că şi eu mai am de învăţat. Pentru că prea multe accept şi devin deja un dezastru ambulant. Să sperăm că şansele mele de *înnoire* nu vor da greşi.


Aşa, acum voi pune o poză de frustrare cum fac de obicei . . . sau nu. Defapt, nu mai vreau poze de frustrare, o să pun o poză cu o pisică. (laught)



P. S. : Sper că vă place pisicuţa. ^^

miercuri, 18 iulie 2012

FOO FIGHTERS - THE PRETENDERS



Diferenţa

Unele lucruri nu ar trebui etichetate. Ele ar trebui păstrate aşa cum sunt. 
Pentru că aşa cum sunt, sunt perfecte.
Eu una m-am săturat să văd oameni normali şi câteodată îmi place să văd un "ciudat" din ăsta pe stradă şi să-mi dau seama că nu trăim într-o gloată de oameni cu aceeaşi înfăţişare, încuiaţi toţi la minte ce copiază orice sunet şi mişcare face altul.
Eu mă bucur când văd un aşa zis "ciudat" şi ador momentul când trece pe lângă mine şi toţi se uită la el, probabil toţi cu o părere negativă despre el, iar eu cu una pozitivă. 
 Pentru că pe lângă discriminări, ei au şi nevoie de suport, nu? :D


Voua vă plac diferenţele?
 
 


Aşa a fost la mine . . .

Îl vedeam în fiecare zi, cel mai probabil cu coada ochiului, dar îl vedeam măcar. Şi îi strecuram câte un zâmbet printre cuvintele ce ni le adresam prin alţii. Vorbeam la comun, desigur, niciodată unul cu celălalt. Pentru că probabil ni se părea o prostie să ne băgăm în seamă, credeam că nu suntem atât de importanţi unul pentru celălalt ca să fim auziţi între noi, că părerea noastră nu contează.
Dar cu toţii ştim defapt motivul real ce maschează toate aceste submotive, ne era ruşine.
Ca o dragoste pentru copii, mereu am crezut că voi trece peste el cum am trecut şi peste alţii, fără să scot o vorbă, fără măcar să scâncesc, dar nu a fost aşa.
Iar acum că suntem împreună nimeni nu ne mai poate lua asta, dacă ne vom despărţi, decizia va fi a noastră, deşi momentan nu văd niciun motiv.
Mă simt foarte împlinită. Când mă uit la el văd mii de amintiri ce au trecut atât prin ochii lui, cât şi prin ai mei. Amintiri frumoase, amintiri mai puţin frumoase şi mii de cuvinte adresate ore în şir la telefon. Amintiri pe care nu le voi uita, cum ar fi primul te iubesc, spus faţă în faţă.
Ne-a fost foarte greu pentru că sunt sentimente adevărate ce le purtam unul pentru celălalt şi nu ştiam exact cum să ne adresăm. Îmi amintesc cum stăteam pe banca aceea din parc. Oamenii şi trăsurile cu cai (era o zi de sărbătoare, dar nu mai ştiu care) treceau cu sutele prin faţa noastră şi ne distrăgeau atenţia. Nouă ne era ruşine să ne uităm unul la altul, încercam să ne distragem atenţia de la banal cu nişte glume în stilul nostru, dar amândoi ştiam cât de banali suntem. Alt subiect nici nu găseam de discutat.
Deodată s-a lăsat liniştea, ochii mei s-au înceţoşat şi parcă stăteam să plâng. În acel moment, deşi treceau nebuneşte sute de persoane prin faţa noastră şi făceau mii de zgomote, totul parcă s-a oprit în loc iar eu îl mai auzeam doar pe el. Eram foarte frustrată că nu îmi spunea ceea ce simte pentru mine, deşi mi-a promis că asta va face.
Cu ochii puţin umezi m-am întors la el, privindu-i pieptul, nu ochii, cum ar fi trebuit defapt.

-"Nu ai de gând s-o spui, nu?"
-" . . . Tu?"

. . . şi cu o voce foarte tremurată şi gata să izbucnesc în lacrimi m-am uitat pentru prima oară în ochii lui în acea zi şi i-am spus în sfârşit ce simţeam pentru el.



-"Te iubesc!"


Iar apoi m-a luat în braţe şi în timp ce îmi vărsam lacrimile pe tricoul lui alb mi-a răspuns cu aceleaşi cuvinte şi încă două în plus.

sâmbătă, 14 iulie 2012

Cum sunt eu, eu.

Hmmm, nici nu ştiu cum să încep.
Păi, a fi eu e foarte greu. Trebuie să fi concentrat şi calm toată ziua . . . glumesc. Sunt o persoană foarte banală, deşi îmi place să cred că am ceva diferit faţă de ceilalţi. :D
Să vedem, în fiecare zi îmi place să mă târăsc pe jos din pat, primii paşi sunt mereu după ce trec pragul uşii camerei. Apoi fac lucruri banale, mă spăl pe dinţi, pe mâini, pe faţă, mănânc, beau apă, suc etc., iar apoi verific ce am de făcut azi, de obicei nu am nimic de făcut deci îmi aranjez să ies afară, asta, desigur dacă nu plănuiesc părinţii mei ceva spontan, gen o ieşeală sau orice altceva boring. Îmi place în ultimul timp să ies cu iubitul meu foarte mult, mi se pare liniştitor, calm, pentru că e singurul care mă mai face să zâmbesc până şi când ne certăm. Ne place să ne uităm la filme, să ne jucăm jocuri video (de obicei el le joacă şi eu mă uit). :))
Îmi place şi să ies cu sora mea, are nişte prietene foarte de treabă şi ador atmosfera de prostie ce le înconjoară (momentele în care se înjură sora mea cu o prietenă de a ei Mădălina).
Îmi place de asemenea să colecţionez lănţicuri, de obicei dintre cele mai ciudate (Meli-Melo), iar lunar, când îmi vine alocaţia, acolo mă găseşti.
-ultima oară mi-am cumpărat un lănţic în forma unui cotor de măr şi o pereche de cercei cu chei mecanice :D
Îmi plac foarte mult fructele şi legumele, sportul şi desenul. Sunt o iubitoare de ciocolată şi îngheţată sandwich.
Prefer să mă plimb prin parc decât să merg prin mall şi alte lucruri (asta nu înseamnă că nu îmi place să cumpăr lucruri sau să mai ies la un suc).
Îmi ador telefonul cel nou şi mă voi căsători cu el (nokia 302). :))
Prefer pantaloni înloc de fuste şi tenişi înloc de pantofi, dar nu şi când ies în oraş. :D
La mâncare nu prea am pretenţii, prefer mancare mai uşoară sau ceva fresh. :D
Machiajul este esenţial şi la mine, dar de când cu liceul (mă trezeam la 5 jumate) am şi uitat cum e să te dai cu rimel la ochi. :))
Prefer filmul, nu cartea (ştiu că aici mă veţi contrazice), îmi place să văd actorii cum joacă, costumele ce le poartă şi scena pe care joacă. Îmi place să interpretez şi eu câteodată câteva replici, dar doar în glumă sau bătaie de joc. :))
Şi . . ce să mai spun, îmi place să descopăr locuri şi oameni noi, deşi se întâmplă foarte rar. :D






P.S. : Ador pisicile! :D


vineri, 13 iulie 2012

De ce vara?

De ce vara uitam mereu în ce zi suntem?
- Pentru că nu ne pasă.
De ce vara putem râde mai mult ca de obicei?
- Pentru că ne distrăm până şi făcând nimic.
De ce vara venim târziu acasă?
- Pentru că nu obosim nici făcând ocolul lumii.
De ce vara zâmbim atât de mult?
- Pentru că nu avem altceva mai bun de făcut.
De ce petrecem vara?
- Pentru că e cel mai bine pentru noi.


50 de cuvinte pentru vara asta


căldură
roşu
muzică
dans
distracţie
petrecere
ieşeală
prietenii noi
zâmbete
iubire
mare
apă
fuste
tocuri
verde
blog
îngheţată
fast-food
mere
căpşuni
plimbări
glume
râsete
lacrimi
filme
jocuri
tenişi
soare
lună
roz
negru
bucle
poze
filmuleţe
amintiri
citate
concerte
aer
parfum
calm
ochelari
drame
comedii
shorts
rochiţe
buline
ojă
răcoritoare
cărţi
 chat



miercuri, 11 iulie 2012

10 Lucruri

Ceea ce am învăţat în ultimul timp:

1. Câteodată e bine să îl aprobi pe celălalt doar pentru a te asigura că nu veţi porni o ceartă ce după aceea o veţi regreta.
2. Când eşti puternic ai avantaje, când eşti slab ai şi mai multe avantaje, iar unul din ele este că poţi învăţa cât mai multe.
3. Câteodată trebuie să laşi deoparte cuvintele şi doar să acţionezi, iar alte ori un singur cuvât poate ruina sau imbunătăţii totul.
4. Nu faptele îl reprezintă pe om, ci felul în care se privesc pe ei în oglindă. Dacă nu te poţi privi pe tine însuţi în ochi nici măcar 10 secunde înseamnă că nu vei fi în stare să îi priveşti nici pe ceilalţi.
5. Cu cât treci mai mult peste detalii, cu atât eşti mai atent la lucrurile care contează.
6. Oamenii nu sunt de încredere. Mereu te vor trăda, mereu te vor părăsi, mereu te vor minţi, mereu te vor umilii iar dacă asta nu îţi place, ia-ţi o pisică. Sunt mult mai simpatice. :D
7. Uneori ar trebui să fi mulţumit că ai auzit o minciună şi nu un adevăr.
8. Atunci când încerci să faci ceva şi reuşeşti să faci ceva şi mai bun, opreşte-te acolo căci după te poate aştepta ceva mai rău.
9. Nimeni nu e scutit de prostie, toţi am fost, suntem, sau vom fi proşti măcar odată în viaţă. Oamenii care acceptă prostiile pe care le facem sunt oamenii care ne înţeleg şi, lafel ca şi noi, au fost şi ei proşti odată.
10. Dacă ai stil, păstrează-l!



: )

Red Hot Chili Peppers - Breaking The Girl


vineri, 6 iulie 2012

Mereu mi-a plăcut . .

Mereu mi-a plăcut să mă trezesc dis de dimineaţă în bătaia razelor de soare, să mă rostogolesc din pat pe jos fără nicio putere şi dorinţă de a mă ridica şi să mă târăsc până la tocul uşii de la baie. Iar când mă ridicam simţeam cum toate gândurile mele răstălmăcite în momentul acela al dimineţii se amestecau şi mai mult. Nici să mă rezem de ceva nu puteam, dar era bine, căci ştiam că imediat ce ajung în cada de baie nu va mai trebui să mă mişc pentru tot restul dimineţii. Ahh, şi cât de bine era să simt apa rece în dimineţile calde şi apa caldă în dimineţile reci. Mă înveleam cu fire de apă şi dormeam în continuare . . . căci, pe atunci nu conta la ce oră mă trezeam.

Iar după aceea mă duceam să mă uit la desene, erau preferatele mele la tv. Îmi plăcea să mănânc 2 senvişuri cu ceai de dimineaţă. De obicei cu dulceaţă dar nu aveam nici preferinţe. Dar după două muşcături eram mereu plină şi nu înţelegeam de ce? Mdaa, pentru că aveam un stomac cât o furnicuţă . . iar mama mă certa mereu că nu termin tot din farfurie, iar acum nu mă mai opresc.
Şi cel mai mult uram să îmi prind părul, fiind o fire mai libertină, mai revoltată, nu am suportat niciodată să îmi prind părul. Pentru mine era ca şi cum mi-aş fi interzis singură să mă exprim. Şi chiar şi acum, pe căldurile astea, rar mă vezi cu părul prins.
Îmi plăcea foarte mult să alerg, să mă joc cu copii de pe stradă tot felul de jocuri, iar când ne plictiseam de jocurile acelea, inventam noi unele.
Îmi mai plăcea şi să mă învârt. Purtam aproape mereu fustiţe sau rochiţe şi toate ştim cât de amuzant este să le privim cum zboară.
Îmi mai plăcea să mă uit şi la anime-uri seara, după ora 8. Kyoro Chan era unul din preferatele mele pe atunci, alături de YuYu Hakusho, Inuyasha şi fata iadului (deşi atunci mă speria foarte tare desenul acesta).
Şi să încheiem povestea, mereu mi-a plăcut să privesc oamenii în ochi, ştiam că ei nu se vor uita niciodată în ochii mei mai mult de 3 secunde, dar eu mă tot uitam în speranţa că se vor uita înapoi.

miercuri, 4 iulie 2012

Thank Me Later

 

Cred că ar trebui să îl vizionaţi. : )

Mini Excursie

Ieri am fost într-o mini excursie cu părinţii, sora mea şi iubitul meu. Am vizitat Bâlea Lac pe drumul Transfăgărăşanului, iar în continuarea sa, am mers spre Sibiu cu intenţia să mergem şi pe Transalpină, dar nu am reuşit, deoarece a uitat tata drumul. :D
Nu am uitat de suveniruri, în schimb. De la Bâlea Lac mi-am luat un mic binoclu drăguţ şi o geantă foarte frumoasă. Sora mea şi-a luat, lafel, o geantă şi o brăţară iar iubitul meu . . . o bâtă. :)))

Astea sunt câteva poze făcute în mica călătorie.


Transfăgărăşan
Sibiu
 
În drum spre Transalpină


Am făcut un mic popas pe la 7 seara să ne punem cortul dar era foarte frig afară şi eram lângă nişte căbănuţe, aşa că am închiriat una şi am încercat să ne facem comozi în ea.


Ne-am scos bagajele din portbagaj şi ne-am făcut comozi, iar pe la 8 eu împreună cu sora mea şi iubitul meu am mers puţin în pădure pentru recreaţie, dar nu singuri, pentru că în urma noastră era mereu acest câine din tabără care ne urmărea şi ne păzea. :D


Următoarea dimineaţă îngheţam toţi de frig iar când am ajuns în Bucureşti am făcut un mic popas la McDonald's pentru că ne era la toţi foarte foame. Vreau să spun că aproape toată mâncarea mea a ajuns pe pantalonii mei din cauza şoferului de tata, care nu ştie să oprească să mâncăm. :)))
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...