marți, 12 februarie 2013

De la gol

După timp îndelungat în care am rătăcit pe paginile goale ale caietelor mele de desen, cu un creion în mână şi nişte culori în cealaltă, nu am reuşit să fac nimic. Am crezut că s-a terminat, că m-am pierdut complet în timp şi nu mă mai regăseam. Era ca şi cum talentul meu s-a scurs, ca şi cum s-ar fi ascuns de mine până acum, nu, defapt, ca şi cum eu m-aş fi ascuns de el. Mă simţeam mai liniştită înainte, dar începeam să simt că nu am niciun rost în viaţă. Nu că aş avea unul acum, doar că simt că o pot trăi cu zâmbetul pe buze. Înainte simţeam că pot cădea pe stradă, moartă de nepăsare şi să-mi privesc cu indiferenţă cum sufletul îmi părăseşte trupul. Acum nici nu mai vreau să-mi umplu capul cu ideile astea stupide, simt că nu sunt pregătită să mor. Simt că mai am ceva de făcut aici.
Ea a fost cea care mi-a redat această poftă şi îi mulţumesc din suflet, sperând că nici ea nu este pierdută.
Întradevăr, desenul te ajută să te exprimi.


P.S.: Am încercat încontinuu să înlocuiesc poza cu ceafa lui cu altă poză. Dar într-un final, nu am reușit decât să-i înlocuiesc acea poză cu o altă poză cu ceafa lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Say something ^^

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...