vineri, 29 martie 2013

Rece

Când chipul mi-e palid îmi poți citi pe vene tristețea măruntă, căci eu cu vântul nu am fost niciodata prietenă si răceala ce-o simt atunci când mă atinge îmi dă o senzație morbidă.
Mă aplec ușor și macin pământul aspru, uscat printre degete. E un sentiment ușor sperios căci îmi dă senzația că morți-mi șoptesc, însă imediat ce-mi retrag mâinile dispare cu tot cu vis și teama, iar eu rămân din nou singură în a mea lume unde pustietatea-mi respiră haotic în urechi.
Și mă prăbușesc încet, căci asta facem toți la un momentdat, și-ncerc a-mi ridica bărbia cu mândrie către cer. Dar nu reușesc, pentru că nu sunt mândră. Sunt o ființă mizeră și scald adesea persoanele care nu merită într-un lac plin cu spini. Le vărs fericirea într-un mod abuziv, iar lor n-or să le mai rămână decât suferință. Iar când suferința îi va poseda complet, atunci se vor putea numi de drept oameni.

Martorii lui Unicorn


P.S.: Și când luminile din interior îmi vor păli, vreau să-mi ucizi zâmbetul cu ale tale lacrimi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Say something ^^

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...