marți, 17 septembrie 2013

Tu

Mă simt ca o sticlă plină cu apă, iar tu ești capacul. Nefiind alături, viața din mine curge puțin câte puțin. Nu va mai rămâne mult până ce mă voi răsturna.


2 comentarii:

  1. "Vindecările se scurgeau prin noi. În absența oricărei interogații dobândiserăm patima vieții căreia îi putem fi congruenți."

    Ti-am citit cateva postari..Esti un veritabil Prometeu al cuvantului, Cristina !

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos blog. Daca iti place si arta contemporana - in special pictura - te invit sa vizitezi un blog deosebit, pe care il gasesti la aceasta adresa.

    RăspundețiȘtergere

Say something ^^

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...